Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Un răsărit fără apus
In memoriam Ana Podaru, plecată prea devreme printre stele. Bun rămas și drum bun în Lumină, Ana!
Cu glasul stins în șoaptă ca un urlet,
Ne-am mai rugat instanțelor celeste,
Împodobiți cu răni pe cord și suflet
Să ne-o mai poarte-o vreme prin poveste,
Dar basmul s-a sfârșit și... asta este.
Când ultimul omagiu i-am adus
Ne-am adunat ca să privim în gol
Un ultim răsărit fără apus
Și-al doamnei de cuvinte ultim rol
Și alte leacuri decât lacrimi... nu-s.
Sentința din clepsidră i s-a scurs,
Doar glasul i-a rămas trudit pe foi,
Ea nu mai are chip ci doar surâs
Și-un înger a luat-o dintre noi,
Dar ne-a rămas Cuvântul ce l-a spus.
Același chip cu altă-nfățișare
Printr-o sclipire ne va da un semn
De pe o stea lucind în depărtare
Și peste umeri crucilor solemn,
Vom plânge apoi că ne e dor și... doare.
Cu bine dar, lumină călătoare!
E o zi de toamnă foarte tristă azi,
Din pomul vieții a mai căzut o floare
Cu gând pios aprind o lumânare
Și-o lacrimă-mi coboară pe obraz.
Un ultim omagiu, Ovidiu Vasile - Cluj
poezie
de
Ovidiu Vasile
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice