Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lemnul cel bun
Copacul care niciodată n-a luptat
Pentru lumină, aer, cer curat,
Ci singur s-a înălțat de pe câmpie
Și ploaia l-a udat cu duioșie
În codru n-a putut nicicând să fie rege
Ci a trăit și a murit în a sa lege.
Omul ce n-a trudit în viața sa
Să își câștige pâinea pe tarla
Și care tot mereu s-a bucurat
De soare, aer și de cer curat
Nu a ajuns un om fenomenal,
Ci a trăit și a murit în mod banal.
Lemnul cel bun foarte ușor nu crește
Când vântul bate, copacul se-ntărește
Când cerul e prea sus se-ntinde către el,
Iar dacă e furtună devine de oțel.
De-i soare, frig, zăpadă ori ploaia potopește
Lemnul cel bun în oameni și în copaci sporește.
Căci unde e desișul, pădurea se înalță
Și acolo-s patriarhii care contează-n viață.
Ce stau la sfat cu cerul și stelele pitice
Și ale căror ramuri au multe cicatrice
Căci s-au luptat cu vântul cel crunt al nimicirii.
Aceasta este legea obișnuită a firii.
poezie
de
Douglas Malloch
, traducere de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice