Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Treziți-vă, români!
Tristețea se revarsă înlăcrimând pământul,
Cu lacrima ce-o plânge un cer însingurat,
Căci am uitat iubirea și am uitat cuvântul
Ce ne-mplinea simțirea și ca frați ne-a legat.
Se-agită marea, munții, râuri doinesc a jale,
Pădurea-i despletită, câmpia s-a uscat
Căci mâinile unite nu mai găsesc o cale,
Să rămână-mpreună, la fel ca altă dat'...
Se răsucesc străbunii sub glia-nsângerată,
Că le-am uitat povața, lăsându-ne-nvrăjbiți,
Și-o mâna pe-alta ceartă, uitând că altădată
Cu dragoste s-au strâns, ținându-ne uniți.
De ce lăsăm minciuna să șadă între noi?
Și cu-a lor vorbe hoții, să ne învrăjbească?
De ce răbdăm tăcuți zbătându-ne-n nevoi
Ca alții-a noastră soartă să ne-o hotărască!?
Haideți cu toți astăzi, cât încă mai e vreme,
Să ne luăm de mână și-n suflete uniți,
Să ne alegem soarta, făcând a noastră vrere
Să scuturăm povara ce ne ține-adormiți!
Ridică-te române, precum ai tăi străbuni!
În dragostea de frate sădită e tăria,
Alungă din spinare o șleată de nebuni
Și apără-ți pământul cu nume ROMÂNIA!
O țară-avem, doar una! Ne-o deteră străbunii,
Cu munți, păduri și ape, s-o ducem mai departe
Cu Dunăre, și mare, că nu-i doar pentru unii!
Treziți-vă, români, să facem azi dreptate!
poezie
de
Gabriela Mimi Boroianu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice