Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Iubite,
pictează-mă în culorile nemărginirii
supreme
când sufletele nostre boeme își vor da
ultima lor întâlnire
spre moartea nebună,
ceea ce n-ai știut niciodată este
că-n mâna mea stângă ți-am pecetluit
o cupolă arzândă de gânduri sihastre,
pentru a mă cunoaște o nouă viață
prin Calea Lactee,
lacrimile mele de femeie te-au cizelat
în cel mai iubit bărbat de pe pământ,
în infinitul mării albastre mi-am ascuns
zâmbetul,
ca să pot să te cânt asiduu, în univers,
uite, chiar din versul acesta firav,
ți-am șlefuit o altfel de nemurire,
cu tine am fost cea mai frumoasă,
dar și cea mai tristă ființă lumească,
am înălțat castele de nisip prin iluzii
de viață atroce,
până când inima mea avea să-ți invoce
nimicnicia,
din scoici de tăceri am adunat perle de patimi,
ca să-mi auzi pașii, când fi-vei singur
pe plaja pustie,
ție ți-am dăruit mantii de stele
într-o aprigă vreme, când tu mă iubeai cu toată
dragostea străbunilor noștri...
poezie
de
Alina Florica
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice