Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pătimirile poeților
Prin zbateri și sculptări în slove, brodând idei cu dulci candori,
Prin arderi vii ce umplu goluri și schimbă vorbele-n cântări,
Poeții-nșiră versuri albe sau clasice, de s-or ivi,
Crezând că numele lor șterse, celebre-n veci vor deveni...
La Porțile-eternității toți vin grăbiți și bat timid,
Dar ele-s uși înțepenite și-odată-n secol se deschid,
Iar cel mai norocos, când intră, străbate-un labirint de-amploare,
Spre-a dovedi c-a lui sosire n-a fost o simplă întâmplare.
Din zeci de colțuri, reflectoare îl urmăresc prin osanale;
Covoare largi de flori, oriunde, l-așteaptă așternute-n cale.
Și, totuși, cel ales, adesea, îndură pisme brusc ivite,
Căci nu o dată-n flori, ascunse, l-ating și ace otrăvite...
Nimic nu e perfect în lume și asta orice om o știe,
Poeții însă-s alte ființe - transformă toate-n Poezie:
Natura, dragostea, norocul ori chiar durerea-adeseori -
Și cât de cât, de-alină inimi, rămân pe veci nemuritori!
poezie
de
Cristian Petru Bălan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice