Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poezie-jurnal
Când Dumnezeu a vrut să fiu,
Pe lumea asta - ființă,
M-a hărăzit, poem, să scriu,
Cu-a inimii peniță,
Și-ntr-o primă zi de Mai,
Plângând, și fără nume,
Mi-a dat o cruce de "cărat"
Și o soartă... anume.
Crescut-am ca orice copil,
Cu doi părinți la masă,
Însă, când alții se jucau,
Eu lăcrimam prin casă.
Aveam păpuși, și mari, și mici,
Bombonele, jucării,
Dar nimic nu-nlocuia,
Acea... joacă de copii.
Din când în când, mă vizitau,
Prietene, vecine,
Și între cei patru pereți,
Copilăreau cu mine...
Trăiam la bloc, etajul doi,
Cu balconul pe spate,
De multe ori stăteam acolo,
Gândind... nenumărate.
Eram copil, dar îmi puneam,
Întrebări "de om mare",
Realizând că nu prea am,
"Viață" în picioare...
Pășeam greoi, sprijin având,
Pe tata și pe mama,
De mână cu ei, amândoi,
Așa mi-am trăit drama.
Mulți hlizeau, fără tăgadă
Și m-apostrofau "Blestem!"
Atuncea am învățat,
Răutatea s-o fac ghem,
S-o arunc cât mai "încolo",
Să nu-mi pese, să n-ascult,
Gura lumii nu gândește,
Atunci când vorbește "mult".
Prin spitale petrecusem,
Și lăsasem saci cu bani,
Nouăștrei' - douămiiunu',
Aproape vreo zece ani,
Și încă un an, departe,
Până în douămiipatru',
La străinul ce hulește,
Dar el este mult mai acru...
Încercând cu cadrul, cârja,
Operații, RMN (Remene)
Ghetă ortopedică,
Analize și-atele...
Toxine-n mușchi-injectate,
Miros de dezinfectant,
Străbătând al vieții drum,
Mai mult în scaun rulant...
******
Când Dumnezeu a vrut să fiu,
Pe lumea asta - ființă,
M-a hărăzit, poem, să scriu,
Cu-a inimii peniță,
Și-ntr-o primă zi de Mai,
Plângând, și fără nume,
Mi-a dat o cruce de "cărat"
Și o soartă... anume.
poezie
de
Andreea Văduva
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice