Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pescarul
Se-mbibă liniștea culorii, în apele adânci ce curg
Și nuanțele-s împrăștiate de filantropul Demiurg,
Ca ramurile să-și găsească-n oglinda lacului, ușor
Și frunza galbenă ce pleacă și cântecul de-amar și dor.
Prind viață visele-ngropate, timid răsar pe-un mal pustiu,
În plasa lui pescarul strânge amurgul unui ceas târziu;
În barca lui nu-ncap speranțe, iar peștișorul din povești
A sucombat de-atâta pizmă și azi, nu mai trimite vești.
E-un loc în care plâng tăceri înmiresmate de rășină
Și-n care, păcătos, de-ai fi, te simți curat și fără vină.
Pescaru-n fiecare zi, se-nchină, ca-n altar și cere
Să-i vindece copacii verzi de goliciune și durere.
Nu pescuiește mai nimic, nu pângărește Paradisul
Ce-l găzduiește-n oaza lui și-i apără, de lacrimi, visul;
Pe-oglinda lacului de-argint, alunecă printre petale
Lăsând o șoaptă de alint din bogăția firii sale...
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice