Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nu-mi neliniști amurgul!
Nu-mi mai scormoni prin toamne, lasă-mi frunzele să cadă,
Nu-mi neliniști amurgul strâns în pumni, pe la răscruci!
Caii tăi îmi dau târcoale, când cu tine-n cavalcadă
Tropotesc prin pacea nopții, alergând prin vis, năuci.
Și mă ispitești, iubite, să-mi las anii pe bordură,
Să-i ia selul înspre mare, în șuvoi învolburat,
Când din șaua tinereții, îmi aluneci înspre gură
Și cu un sărut mă tulburi și mă umpli de păcat.
Și ce dulce-mi e secunda dimineților vrăjite,
Când îmi pui oglinda-n față, să mă văd, cum nu mai sunt!
Numai tu mă duci în raiuri, să mă nasc din nou, iubite
Și să mai gustăm o dată legendarul amănunt.
Dacă tot îmi vii prin toamne, să-mi tai lanțuri și lăcate,
Adu-mi mânzul alb din iarna-n care m-ai lăsat să mor,
Să pot evada din anii pe care îi car în spate,
Și cu murgii și cu roibii, să încerc, din nou, să zbor...
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice