Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Spune mâinilor tale să aștepte
Spune mâinilor tale să aștepte,
în jurul dumitrițelor albe,
ca soția lui Loth care strânge frunzele din grădină,
în seara împietririi,
în timp ce copiii și câinii și pisicile
sar peste ele, țipând.
Spune-mi, dacă te-aș săruta de zece ori, ar fi de-ajuns până mâine?
A rupt un bulgăr alb și a spus, dând foc și privind înainte:
Văd cum începe ea, veșnicia,
îndelung răbdătoare cu noi, să ne găsim,
în viața aceasta sau cea viitoare.
(Ce rău e să dormi singur.)
Dar dacă ar fi nouă sau opt, ar ajunge o lună?
Șapte, un an?
(Aici e doar o mână de oameni, dar răi, morți sau vii).
Focul din frunze, din piept și din cer repeta:
Nouă sau opt, șapte, un an și o lună!
(Luna în cer, ca și viața, era singură, una.)
Toate lucrurile au ajuns să îți semene
și dacă mă lipesc de copaci, de zid sau de frunze
un singur sărut îmi ajunge,
pe care îl numesc Tu.
Tu, stau într-un colț, cu gândul la tine.
Copiii se ceartă, câinii și pisicile sar peste frunze.
Pe mine nimeni nu mă întreabă ce vreau.
Loth a venit de la muncă, e flămând și nervos,
îmi povestește că Dumnezeu a murit și vrea să ne mutăm astă-seară, cu trenul de șapte.
poezie
de
Dorin Cozan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice