Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Prelegerea toamnei
O, toamnă, cum știi ochiul a seduce
Cu flori ce au trecut de recele chemări
Și au pornit prin timp a readuce
A doua înflorire... peste așteptări.
Și cum trezești în noi a dorului căldură,
Chemându-ne pe alei, bătătorite-n doi,
Când braț la braț, îngemănați într-o făptură,
Nici vântului nu-i scurgi suflarea între noi.
Lipești de suflet ochii largi de frunză,
Cu vise cerci a ogoi melancolii în noi
Și ne îngropi în dimineți cu liniște ursuză,
De zbuciumul ce vrei a-l stăvili cu ploi.
Îmi place miezul tău de-nțelepciune,
Dai soarelui răgaz destul a încălzi,
Tai sufletului spor de-amărăciune
Și ca pe-o floare-l mâni spre a iubi...
Și prețu-i de nimic, să-ți ascultăm prelegeri,
Căci timpu-i fără timp, ne aparțin alegeri...
Înalță-ne din griji, plină de vis, aripa
Și, binecuvântată, ne-ține-n zbor nou clipa...
... cu noi splendori se-mbracă ochii dimineața,
ce toamnă specială mi-a dedicat iar viața!
poezie
de
Maria Botnaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice