Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Încep să uit
Încet, dar uitarea ajunge și la noi,
Privirea e alta, dar în suflet suntem goi,
Vrem o dezmierdare, ce ne unește destinul,
Să fie infinitul ce ne-alungă suspinul.
Trebuia să fie fericire mai de demult,
Plăcerea și tristețea e la cel avut,
Visul spre fericire e-n zbor de feerie,
La cel ce cugetă-n vis de armonie.
Iubire aveai demult, dar te-ai îndepărtat
Și încă nu știu bine de ce ai plecat.
Nu știu ce faci acum că tu ești departe,
Adorm. Și umbra ta mă-nsoțește-n noapte.
poezie
de
Eugenia Calancea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice