Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Suflet de crin
(În memoria bunicăi Elena)
Cum creșteau dulci nepoței, colăciți pe brațul ei!
Iarba verde-i îmbrăca pe călcâi rouă din stea,
Struguri întindeau potire, să le guste împlinire,
Pân' și iarna ezita, să se ningă-n pleata sa...
Cu un pumn de nuci în poală și cu nepăsări de boală,
Umerii strânși în bundiță și cu fusta ei, pestriță,
Vine sprintenă în vis, să-mi dea dorului nestins
Luna și un lan de stele pentru lacrimile mele...
Zâmbetul ei nesupus nici poruncilor de sus,
Boiul fin, de Cosânzeană, moștenire de la mamă,
Bunătatea din țărâne, albul rumenit din pâine,
Erau sufletului soare, ce și din mormânt răsare...
Marea ei, de încântare și fântâna de răbdare,
Mi le-a perfuzat cu dram, ca în frunză de la ram,
într-un munte de-alinare peste zile fără soare
Și izvorul de iubire, ce-n copii și-a curs menire.
Mi-a sădit crinul în sânge, doar din bucurii a plânge
Și mă-mpiedic de o vină, dacă nu zâmbesc senină,
Mi-a lăsat de timp soroc, în copii cuminți, noroc,
Nesfârșitul ei să-l cresc și etern să o iubesc...
Aș da anii ca pomană, să-mi revăd draga Icoană,
De pe ramul de nepoată, s-o admire dulcea "gloată"...
Să-i mângâi fruntea de sfântă și pe brațul ei, de leac,
Să mă reazem cu suflarea pe o clipă cât un veac...
poezie
de
Maria Botnaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice