Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Arbore genealogic (Sonet LXXV)
Visez mereu la arborele verde,
îl mai zăresc adesea printre astre
și cu sudoare mi-l așez în glastre,
când frunza-i cade și în gând se pierde.
De jeg să-i curăț soiul, de albastre
promisiuni ce-n umbre îl mai arde,
când se-nnoptează brusc pe bulevarde,
și-n rădăcini zac patimile noastre.
Zăcea copacul sub un cer de cretă...
Coroana-i vie, palidă se-aruncă
prin alte lumi, predând o grea ștafetă,
când vântul morții suflă a poruncă
și singura-i prezicere concretă
închide trunchiul într-o groapă-adâncă.
sonet
de
Ionuț Popa
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice