Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Credo
Nu-mi găsesc calea: nu se vede nici o stea
Călăuzitoare pe cerul acoperit de nori;
Și nu se-aude murmur și nu se-aude șoaptă
De ființă-n jur, doar o voce însingurată-n sinea mea,
Fulgurantă ca zborul frânt, pe înserat, de rândunea;
Ca o muzică imperială, demult pierdută, care-așteaptă
Undeva, unde îngeri cu degete subțiri împletesc gânditori,
Ca-n vis, frunze-îngălbenite pe cununi care n-au flori.
Nu, nu există nici un licăr, nici o chemare nu străbate,
Pentru că cel care se-închină, se-închină de teamă,
De teama întunericului și-a haosului violent al nopții;
Dar cu toate-acestea știu că deasupra și dincolo de toate
Se află-un mesaj trimis prin ani de departe, care ne cheamă,
Presimt gloria luminii ce va să vină, pe care-o visăm cu toții.
poezie
de
Edwin Arlington Robinson,1869-1935
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice