Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Tămâioare
Mergeam pe o stradă lăturalnică.
Creierul meu de acum
Se întorsese spre originile sale
Și nu puteam distinge
Decât elementele esențiale ale existenței,
Durere, bucurie.
Nu înțelegeam ce se întâmplase.
Cu o zi înainte eram altcineva
Și azi mergeam cu aparat de picioare.
Aveam o vârstă ce nu mai intră în calculele
Celor ce împietresc regulile
Și pentru că cei ce înmuguriseră din mine,
Mă puseseră să mă rostogolesc pe străzi,
Cu mâna veșnic întinsă
Într-un gest înlemnit umilit,
Mi-am pus în ea
Ceva pentru metamorfozarea gestului,
Un pahar, de vânzare, cu tămâioare.
Și tot mergând pe străzi laturalnice,
M-am întâlnit cu mine, cea de acum.
Aveam 20 de ani
Și părul rebel aluneca peste umeri.
M-am uitat cu blândețe
În ochii bătrânei.
Am cumpărat de la ea
Un buchet de flori.
Erau aproape ofilite,
Căci mersul, stângaci, le năpădise.
poezie
de
Doina Cristian
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice