Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Monolog
Sunt un gând sălbatic, născut din abis
și doar trecător din tine. Pământul și cerul
s-au amestecat în mine concubina lor s-au topit în mine.
Sunt un embrion obișnuit, închis într-o palidă, pieritoare carne;
Însă în lumina soarelui eu te încânt și te uimesc.
Sunt cea mai blândă, cea mai înțelegătoare dintre femei;
totuși mi-e dor de iarnă, de interminabila noapte neagră
care trasează frontierele inimii mele.
Când pleci, durerea mă face
să-mi scot inima pe gură
să te distrug prin iubire e interzis așa ceva?
Soarele răsare pentru toți ceilalți oameni,
dar numai spre tine se-îndreaptă tandrețea agresivă-a trupului meu.
Am farmecele mele.
Se-înalță un cor de voci.
Marea țipă-n sângele meu, dar cine-și amintește de mine?
Ce este viața?
poezie
de
Zhai Yongming
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice