Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poate vom pricepe...
Poate vom pricepe taina insucceselor din viață
Care-au fost balastul forței ce-o pierdusem zi de zi,
Revenind fără de scuze din trufia mălăiață
La realitatea dură care-arată ce vom fi.
Forțele acestea palizi ne fac inimi anxioase,
Mult supuse umbrei negre dominândune-n ascuns,
Să ne-alunge fericirea spre cotloane-ntunecoase,
Apogeul biruinței de la noi să fie smuls...
Este zbuciumarea veche din amara noastră dramă,
Căci doar ea ne tăbăcise experiența de cobai,
Până ce, venind din ceruri, o ciudată hoiogramă
Ne-au schimbat în tari oțeluri slăbiciuni de putregai.
.
Cum să pierdem din prostie toate-aceste dăruiri?
N-avem dreptul amorțirii și-ndulcirilor cu falsuri
Spre neanturi de-amăgiri ce ne-ntorc din cuceriri
Coborând din înălțime în târări cu pași de valsuri...
Nu-s nicicum aici reproșuri la trecute insucese,
Însă noi, în România, nu vrem să mai repetăm
A fi iar supuși nevolnici la străine interese,
Căci dorim să fim puternici, nu, ca sclavi, să sucombăm!
poezie
de
Cristian Petru Bălan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice