Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Elegie cu pietre
Pietrele vorbesc o limbă cepeleagă
Umăr peste umăr, mute scapă-n rost
Idiomul șters de o lume întreagă
Tras prin păpălașcă, pus la adăpost.
În placid, o rocă semicolțuroasă
Zace sub asediul de amplasament
Va muri călcată pe spate și coapsă
Va vorbi agale în anrocament.
Slova i se varsă interdependentă
Țiglei răzimate-n căprior, pieptiș
Unduind în vale unde e latentă
O comunicare cu un grohotiș.
Cărămide suple rujate cu mică
Boncăne-n tavane chef de petrecut
Cu înfrigurare în icoane pică
Strop de tencuială de părinți pierdut.
Strigăte umane primenesc odaia
Zidul peste care anii să se cearnă
Văcălașul umed dojenește ploaia:
"Nu mă strânge-n brațe, va fi frig la iarnă"
poezie
de
Dan Pachițu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice