Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Unor neputincioși
- Cine?
- Se mai citesc?
- Azi se mai simt?
Parcă îi mai aud:
printre pomii din livadă,
în acord cu frunzele înroșite
în lumina diafană a îngerilor
din lumea cealaltă
care nu a încetat...
printre corzile harfei
argintate și prin surdina
chitărilor, lăutelor;
prin frica arcușului pe corzi
care nu se mai opresc...
printre spasmele hârtiei difuzoarelor
și reverberațiile mdf-ului
ce le îmbrățișează...
Dar
lumina vine din interior,
din acel loc unde ții lanterna
neputinței și farul aproapelui,
de acolo de unde
se nasc zeii și monștrii...
lumina vine dinspre felinar
când citești orbecăielile,
când crampa limbii e un eon,
și simplul infinitiv al sufletului
se întâlnește cu marele substantiv
al neputinței noastre cea de toate zilele...
lumina coboară din cer,
în scăfârlii urcate pe trupuri de lene,
căutătoare de instincte emoționante,
eventual pluviale
pentru a-și mai spăla albul ochilor...
ca atunci când era inima albă
și nici țipenie de cerneală
nu ar fi râvnit la parul acestei lumii,
la marele eliberator al clipelor
de la dogoarea istoriei
unor neputincioși
poezie
de
Sorin Oancea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice