Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Scrisoare către fiul meu
Afară-i vânt turbat, dar cald e în odaie,
Ard crengile uscate ce-n vara le-am adus,
În astă seară alături îl am pe Niculaie,
A ocolit tot satul, venind din capătul opus.
Ne amintim pe rând de anii ce-au zburat,
De clipele frumoase și zile cu tristeți,
Oftăm la unison, căci multe am îndurat,
Însă ne mângâiem cu gândul la băieți.
Fără de veste parcă mă-nvăluie un dor
De cea care a plecat să fie stea în cer,
Apoi, te strig pe tine, iubitul meu fecior
Aș vrea să te sărut, că poate mâine pier.
Nu văd să scriu băiete, am ochii o povară
Și-l rog pe Niculaie de poate să m-ajute,
Scrisoare să-ți așternă acum, în astă seară,
Că muică-ta mă cheamă în clipele tăcute.
De poți să vii copile până la sfânt Crăciun
Ca taica să-ți mai dea ceva de prin ogradă,
Păstrat-am pentru tine din vinul cel mai bun,
Un coș cu nuci, o curcă și mere din livadă.
O, de ai putea, măi tată, să stai o zi în plus,
La muică-ta s-ajungem, acolo la mormânt,
Mi-a apărut în vis și-n taină ieri mi-a spus
S-aprinzi o lumânare, șoptindu-i un cuvânt.
Mi-e dor de ochii tăi, copilul meu cel drag
Și nu-mi doresc mai mult decât o-mbrățișare,
Eu aș pleca la Domnul de te-aș vede în prag,
Luându-mi zborul lin la casa mea din zare.
Dar de nu poți copile, s-ajungi curând acasă,
Tăicuța te-nțelege, ești ocupat, n-ai vreme,
Am să-ți trimit de toate, să ai masa frumoasă,
Iar pentru mine, nu-ți face mari probleme.
poezie
de
Rodica Constantinescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice