Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Experiment
Și... de vei crede uneori
că inima îmi este împietrită
de vorbele aruncate în răspăr
pe lespedea timpului...
că, din dragostea mea
au mai rămas numai acelei roz înfloriri
în tril de ciocârlie,
te rog, nu asculta urletul îngrozitor
al tăcerii din mine
ci pierde-te tăcut prin veșnicia unei singure clipe
în azurul ochilor mei
iar acolo vei găsi
neîntinată,
Iubirea!
Vremea asta ne vrea prea tăcuți și prea reci...
Risipiți inutil printre foșnet de ploi,
Nu mai știm să rostim decât slovele seci,
Am uitat să rămânem un întreg amândoi.
Nu-nțelegi de ce tac, nu pricepi de ce plâng
Iar inima-i sloi, ca o piatră de gheață...
Crezi că nu te mai vreau, că doresc să alung
Acestă iubire prin furtuna de ceață.
N-asculta de cuvinte ce cu lacrimi zdrobesc!
Te rog, ochii privește-i și-ai să vezi cum se-aprind
Noiane de aștri ce rostesc:,, Te iubesc!"
În focul bengal dintr-un magic colind.
poezie
de
Marilena Răghinaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice