Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În Rai e toamnă, mamă?
În Rai e toamnă, mamă?
Trimite-mi, de poți, vești,
Cum se vede pământul,
... Acolo unde ești?
Te văd îmbrobodită,
Pe prispa casei stând,
Așa făceai adesea,
Priveai frunza căzând.
Oftai fără vreo vorbă,
Basmaua ți-o legai,
Și rătăcită-n gânduri,
Cuminte, lăcrimai.
Purtai galoșii tatii',
Și-o bundiță din lână,
Veche de mulți ani,
Măicuța mea bătrână.
O chibzuită-n toate,
Așa ai fost mereu,
M-ai învățat măsura,
Valoarea unui leu...
Să nu am burta goală,
Flămândă rămâneai,
Când mă vedeai sătul,
Atunci te săturai...
Văduvă, sărmană,
Și cu un prunc la sân,
Te-ai luptat cu viața,
Orfan să nu rămân.
Însă ea nu iartă,
Pe niciunul din noi,
Vine... bătrânețea,
Să-și ia timpu-napoi.
Acum am înțeles,
De ce erai, tu, tristă,
Când toamna apărea,
Pustie, pesimistă...
Te gândeai, măicuță,
C-așa pleacă și omul,
... Într-o zi, ca frunza,
Își lasă-n urmă pomul.
Iar pomul ce-ai sădit,
Cu taica-l meu odat'
Vă rămâne singur,
Cu ramu-i aplecat..
Dreptate aveai, mamă,
V-aș învia cu-arginți,
Că-n fiecare toamnă,
Rămân fără părinți...
poezie
de
Andreea Văduva
din
Blogul "Rânduri rupte din viață"
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice