Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Noiembrie cu dor
Senin mereu în al meu gând, deși în suflet port furtuna
Și lacrima își sapă-ntruna izvor cu ce să te mai plâng,
Un munte și-a crescut tăcerea, să mă ascund de a ta umbră,
Când sărutări în mine umblă și mă îneacă cu plăcerea...
De frunză ochiul îmi lipesc și toamnei scriu fidel supliciu
Și-o rog să-ți dea acest indiciu, că nu te uit, că te iubesc...
Mai vântur iar nebune picuri, ce au săpat până la os
durerii locul nemilos... fără de rost, niște nimicuri!
Degeaba toamna orchestrează vioara ploii să mă-ncânte,
cu naiul vântul să descânte... noiembrie cu dor veghează...
Azi împletesc cu el cuvântul, o torță tu ce mi-ai aprins,
cu flacăra-i de nedescris... rebelă-o las... a-mi zmulge gândul
din rănile ce s-au prelins...
poezie
de
Maria Botnaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice