Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cântecul apei
Din munte, un fir de argint lămurit,
Ce lacrimi divine adună,
La vale o ia, ca torentul grăbit,
Cântând pe o singură strună...
Izvor cristalin, ce se face pârâu,
El crește-mpletirea de unde
Și tot fredonând, parcă țese un mit,
În umbră de bolți, când se-ascunde.
În vuiet și cântec, nicicând ostenit,
Viori, violine adună.
Iar tobele bat, când în cale-a găsit,
Vreo piatră, sub clarul de lună...
Atunci, în cascade, se-aruncă tumult
Și râul își poartă menirea.
Copaci și tufișuri în freamăt ascult,
Iar soarele-i dă strălucirea.
Sub cer de cleștar el răsfrânge mereu
Imagini fugare, ce-i scapă.
În ploaia de stropi, nesfârșit curcubeu,
Vrăjit, în comoara de apă...
poezie
de
Angela Irina Ghintuială
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice