Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Bulgărele cu mustăți
Sunt un câine pe care nu-l mai iubește
nimeni
de aceea stau lângă strachina mea
pe care cade bruma
și a devenit la fel de ruginie
ca frunzele pe care
doar vântul le mai ține
înainte de a îngroșa pământul.
Zilele au devenit din ce în ce
mai puțin luminoase
trec una după alta
fără a mai aduce nimic în plus
afară de amintiri.
Am fost odată fericit
curtea prin care alergam
mi se părea cea mai frumoasă grădină
din câte pot exista
ascultam pașii stăpânilor mei
ca pe o declarație de dragoste.
Acum nu mai aud decât asprimea
din glasurile lor
când mă strigă din pragul ușii
ca să-mi arunce un os.
I-am iubit așa cum numai un câine
poate iubi
numărând ceasurile lungi
de așteptare
până la momentul întoarcerii.
Curând va sosi iarna
fulgii de nea o să-mi umple
strachina
ca niște bănuți
iar eu mă voi transforma
într-un clovn de zăpadă
cu tichia pusă pe cap
care pe nasul-morcov are mustăți
și vântură zăpada
cu coada
poezie
de
Florentin Gheorghe Sorescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice