Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Acum se aflau deja față în față. Lucian își păstră calmul. Nu spuse nimic; nici nu știa ce. Războinica îl înconjură, cercetându-l cu multă atenție; nu mai văzuse nicicând o asemenea "arătare", ca el... Asta exprima expresia întipărită pe chipul ei tânăr, plăcut privirii, după cum constată el. Și deși era războinică, musculoasă, avea ceva din farmecul și grația specific feminină. Lucian respiră calm, fără să se agite. Nu scoase nici un sunet, nu făcu nici o mișcare; se știa încă în deplină siguranță, monitorizat din nava albastră, de cei doi roboți. Și după ce femeia se sătură să-l tot cerceteze, se apropie mai mult. Întinse mâna albă spre el, să-l atingă; se simți ciudat, când unul dintre degetele ei atinse mâneca hainei albastre a uniformei; ea își retrase grabnic mâna.
citat
din romanul
Proxima
, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere"
de
Cornelia Georgescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice