Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Interogatoriu obligatoriu
Mă-ntorc într-un coșmar fixat în patru ace,
Lumina pe zăbrele apucă să se joace,
Pereți de mucegai se-apleacă peste mine,
Iar luna prin chepeng se tulbură și tace.
Se-aude clipocit dintr-un canal defect,
Afară se aude îndemnul pentru pace,
Din val în val se sparge întinderea de ape
Și-n pântecul celest, câte un nor ce zace,
Pornește-o cruciadă, dar numai în tăcere,
Căci ploaia s-a ascuns în ochii mei, tenace;
Aștept și azi sentința pentru decapitare,
Călăul îmi pândește tot sângele, rapace,
Îmi pun mâna la frunte să simt dacă rămâne
O urmă de nădejde, ce-n aur se preface.
Oftatul meu prelung răzbește în ecou
Spre ultima nocturnă a corbului vorace,
Aud și-ngân întruna, refren după refren,
Sperând că tot ce-i sumbru în mine se desface.
Pretenția la viață, desigur iluzoriu ,
Mă ține-n brațe calde și-apasă pe torace;
Se-aude-o cheie-ntoarsă, metalizând cu mine
Zâmbesc și păcătoasa din mine iar mă place.
poezie
de
Lorena Craia
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice