Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În Brumărel
(Poveste rimată)
Veselă e toamna mea,
Și senină și candidă,
Cronț! prin frunze și-o omidă,
Lângă puiul ce dormea.
Greierii s-au derutat,
Au ieșit cu mic cu mare,
Și c-un iz de supărare,
Locul și l-au disputat.
Apoi au decis blajini,
Să rămână în trifoi,
Cu trei partituri pe foi,
Cântă. Niscai rădăcini,
De uimire s-au uscat,
Și un brusture cu bască,
Se foiește moale, cască,
Și-a rostit: "Mare păcat...
Încă-i cald, ba și furnica,
Mai adună câte-un bob,
Sforăie și-un nor neghiob,
Cântă-n ram și păsărica..."
O albină în bumbac,
Găsind flori întârziate,
Colorate, variate,
A pus tot nectaru-n sac.
Spre poiană, transpirat,
Un gândac pasiv și moale,
Rotofei, picioare goale,
Gângăvește supărat:
"Nu mai știu, căci am dormit,
O fi toamnă sau e vară?
Totuși frunzele gravară
Câmp și deal... par aiurit..."
Mic, elastic, sperios,
Șoarecul în blana sură,
Trecând peste arătură,
Ia răspuns politicos:
"Toamnă e, da mi-a spus vântul,
E secret, da mor de-l țin!
Că-s zile ce-i aparțin
Verii. Am trădat cuvântul...
Cică-n august, toamna-soră,
I-a dat zile cu-mprumut.
Trebuie să mă strămut
C-am dat vestea cam sonoră...
Vântul bate mâniat,
A desprins frunza din ulmi,
Și le duce peste culmi,
Că află imediat.
"Am crezut că ești discret,
Însă m-ai dezamăgit,
Ești un șoarec zăpăcit,
Nu știi să ții un secret!"
Toamna pe un moviloi,
Îi punea lui Brumărel,
Căciuliță, pieptărel,
Că era precum un sloi.
Brumele, nu se dezmint,
I-au pus genelor, argint.
poezie pentru copii
de
Aurora Luchian
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice