Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Gutuia
Vino acasă, căci am umplut urciorul
Cu ambră dulce, în limpeziri de lună
Și rupe spinii ce-mi îmbracă dorul
Ademenindu-mă cu alintări de strună.
Eu pun merinde pe un colț de masă
Sărută tu, ștergarul și icoana,
Așterne crizanteme să miroasă
A zâmbete, și-a pâine de la mama.
Ademeniri din vechea amintire
Gutuile se leagănă la geamuri
E liniște, e pace și iubire,
Doar umbrele stau răstignite-n ramuri.
Și-apoi, vom depăna povești trecute
Va arde cetină de brad în focuri,
Să-mi spui de-ai plâns, în clipele durute,
Când te-ai gândit la noi și aste locuri.
Apoi, și eu, spre ziuă, îți voi spune
Cum te-aștepta măicuța noastră-n poartă
Și-ar fi venit să te găsească-n lume
Dar drumul ei, i s-a curmat îndată.
Să nu mai pleci, căci nu se știe ceasul
În care s-o topi lumina noastră.
Mai bine să-ți aud o vreme glasul
Și să furăm gutuia din fereastră.
poezie
de
Carmen Pasat
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice