Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
O frunză-ngălbenită...
O frunză-ngălbenită-mi bate-n geam
Șoptind că-i timpul să mă-ntorc la matcă,
Ea a simțit adesea că-n suflet, eu jeleam,
Chiar de trăim haotic zicând mereu; -Ce dacă!
Spre frunză am privit prin lacrima ascunsă,
Dorind să-i prind mesajul și timpul ei puțin,
Dar am simtit durere și inima străpunsă
De-o suliță fierbinte ce-n vârf ținea venin.
M-am așezat rănită pe strat de frunze moarte
Agonizând o vreme printre năluci și frig,
Dar o lumină vie m-a dus în zbor, departe,
La ușa mântuirii și-am început să strig.
Deschide-mi, Doamne, sunt oaia rătăcită,
Privește-mă cum sufăr și rana-mi sângerează!
Iisuse, către Tine, mă-ntorc acum smerită,
Iertare-Ți cer, o, Doamne, te rog, mă înviază!
Am faptele în palme, nu vreau să le ascund
Și voi mărturisi, chiar de-am cuvântul greu,
Umilă aștept la ușă și-n lacrimi mă cufund
Căci am uitat de Tine, Mântuitorul meu.
Am trândăvit mult timp în somnul fără rost
Zăludă petrecând pe-un drum în ispitire,
Noian de ani și zile, vasal la rele am fost
Necântărindu-mi fapta, trăind în amăgire.
poezie
de
Rodica Constantinescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice