Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Uităm să zâmbim
Permanent își afundă privirea pierdută într-un obiect.
Sufletul e gheață, ceva acolo e schimbat, pot spune defect.
Nu mai vorbește, nu mai răspunde, timpul aleargă, se scurge.
Ne mulțumim că respiră, mănâncă și merge.
Comunică cu noi și cu lumea, doar prin acel aparat.
Astăzi gândesc altfel și blestem ziua când i l-am cumpărat.
Vezi oameni pe stradă, la metrou, la restaurant, la birou.
Captivați și blocați mental de acest diavolesc cadou.
Copii, adulți și bătrâni, cu voința deja încarcerată.
Doar atunci cand dorm, mintea le este eliberată.
Acest nemernic "device", afirm și susțin că este un viciu.
Iar pentru cei ajunsi în sevraj, să renunțe la el,
e deja subiect tabu, un amalgam și un sacrificiu.
Am uitat să vorbim, să comunicăm, să iubim.
Fără telefon parcă nu mai gândim.
Devenim zilnic mai ursuzi și uităm să zâmbim.
Am ajuns să depindem de un nenorocit de obiect.
Diferența nu mai facem între greșit și corect.
Când vorbim și dezbatem pe marginea acestui subiect.
poezie
de
Romulus Rapcea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice