Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Trebuia să fie magic
Răceala unei dimineți scandinave,
lipsite de perspectivă,
oasele grele încercând să se pună în mișcare,
oglinda aburită care ascunde
ceva ce nu pot controla,
gura neagră care-mi dictează toate mișcările
caraghioase,
apa care mă primește
oricât de vinovată aș fi,
din care ies mereu puțin mai ușoară
după un lung proces afectiv,
un soare anemic
sub care mi-am văzut sângele
revoltându-se, vrând sa mă părăsească de tot,
brațele tale lungi
în care mă prind ca între niște rădăcini
fără să le simt
ca o capcană,
întoarcerea acasă,
să eșuez din nou,
să simt pământul de sub picioare clătinându-se
ca niște dințișori de lapte,
toate acestea,
dragul meu,
în micuțul orășel din nord
care trebuia să ne fie adăpost,
în care ne-am mințit reciproc
că o să fie magic.
poezie
de
Alexandra Negru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice