Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cobe
Tu care mă privești cu voie bună,
Necunoscut prieten inocent,
Tu vei muri la noapte, peste-o lună,
Sau peste zece ani indiferent.
Un mare potentat ce stă departe
(Si nimeni nu-i mai mare decât El)
Te-a osândit nevinovat la moarte
Rostind sentința-i fără drept de-apel.
Si dacă, liber ca într-un ospiciu
Te lasă înc-un pic să mai respiri
O face doar așa, dintr-un capriciu
Tu nu poți evada de nicăiri.
Zadarnic l-ai ruga, ca nu te-aude,
Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic
La El nu merge cu protecție, cu rude...
Nu te salvează nimeni și nimic.
Tu vei muri și-n urma ta ograda
Va sta sub soare-a doua zi la fel
Si factorul poștal va trece strada,
Lătrat de-aceeasi javră de cățel.
Apoi, pe-aceeași stradă solitară
Vor trece-ndrăgostiții pe-nserat,
Visând în fiecare primavară
Un vis pe care și tu l-ai visat.
De dimineața-aceleași servitoare
Vor scoate așternutul pe balcon
Si fiecare doamnă, la culcare,
Va da pe nas cu crema "Tokalon".
Iar tu, ca o momâie încremenită
In fundul gropii umede și reci
Vei sta privind în bezna nesfârșită
Cu ochii ficși, întunecați si seci.
Nu vei vedea apusurile roșii
Nici nu vei ști de-i noapte ori e zi,
Si-n veci de veci tu nu vei auzi
Cum cântă-n soare, peste tot, cocoșii...
poezie celebră
de
George Topîrceanu
din
Poezii, Ed. Tineretului - 1961
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice