Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Verva întomnării
Nu-ți cuibări în oase lenea întomnării,
Bocancii grei frâng zbor de tălpi ușoare,
Nu-mi scufunda privirea-n câmpuri goale,
Din pieptul meu alungă-ți oștile oftării,
Noroiurilor spală dinții moi, de boală,
În ploi ce hoinăresc desculț pe drumuri,
Dă Lunii, din hogeacuri, albe fumuri,
Să domolească a nopții rânduială...
Și nu te furișa cu verva resemnării,
Să ți-o ascunzi în ochiul plâns de fum,
Ce-ascultă graba vreascului spre scrum,
Când sufletul se zbate-n lenea ruinării...
Eu, toamnă, nu visez la scâncet din tăciuni,
Privește-mi ochiul verde, flămând-e de minuni!
poezie
de
Maria Botnaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice