Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nefericire în loc de flori
Zi de zi, nefericirea,
Mi-o oferi în loc de flori,
Un fruct amar ți-e iubirea,
L-am gustat de mii de ori.
Nici măcar o vorbă caldă,
Nu mai știi a-mi adresa,
Inima-n dureri se scaldă,
Tu? Imun la "buba" sa.
Ridici tonul vocii, mâna,
Uneori mai și lovești,
De stau toată săptămâna,
Ascunzând semne grotești.
Îmi vezi lacrima din geană,
Râzând, sadic o privești,
Tu ești Manole, eu Ană,
Cu palme reci mă zidești.
Dau să plec, te pui în cale,
"Îți promit, n-o să mai fac!"
Însă cuvintele tale,
În balta minciunii zac.
Suportând același chin,
Lângă tine mă strevăd,
Cu sufletul tot mai plin,
De răni, care nu se văd.
Eu sunt femeia supusă,
Tu? Barbarul, zis "bărbat",
Mâna ți-o ții la gât pusă,
Să nu țip, poate, vreodat'.
Atunci când luna veghează,
Mă cauți prin așternuturi,
După ce se luminează,
Iubirea mi-o iei la șuturi.
Toate vorbele șoptite,
Sărutul întipărit...
Mângâierile sorbite,
Toate pier la răsărit...
Răsărit, care-mi aduce,
Iarăși, palme pe obraz,
Pe umeri, aceiași cruce,
Și-n pleoape, stropi de topaz.
Zi de zi, nefericirea,
Mi-o oferi în loc de flori,
Un fruct amar ți-e iubirea,
L-am gustat de mii de ori.
poezie
de
Andreea Văduva
din
Blogul "Rânduri rupte din viață"
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice