Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Aș putea eu uita?!
Aici,
păsări de pradă, sălbatic, îmi străpung văzduhul
cu țipete scurte, ascuțite de durerea mea.
Rânjet de monstru la nădejdile mele,
toate îndreptate spre tine.
Le vor izgonite în agonia uitării.
Aș putea eu uita cuibul tău de vrăbii
ce-nflorea, cu ciripiri, magia tufei de liliac,
ca să-și răsfețe puritatea albului
în raze piezișe din soarele tău?!
Aici,
fățarnici copaci îmi sugrumă perfid
orice-nceput de zvâcnire spre tine.
Cu gelozia frunzelor îmi leagă privirea,
să nu te mai pot vreodată vedea.
Aș putea eu uita splendoarea arborilor tăi,
tandrețea îmbrățișărilor în verde curgător,
aducătoare de binecuvântată răcoare
în văpaia verilor tale?!
Aici,
buruieni perfide îmi încolăcesc piciorul,
să-ngenuncheze îndrăzneala pasului spre tine.
Sârmă ghimpată a evadărilor mele spre tine.
Aș putea eu uita catifeaua,
cu mireasma violetă a lavandei
și melancolia aurie a romaniței,
din covorul ierbii tale?!
Aici,
m-au pus în roluri de mâna a doua,
de mâna a noua,
doar-doar voi uita de tine.
Aș putea eu uita că doar tu mi-ai dat
rolul principal, în Piramida Soarelui tău
să pun ofrandă de Sărbătoarea fluturilor,
știind că am să-l joc cu măiestria
și cutezanța ce tu sădit-ai în mine?!
Aici îmi mai aruncă, uneori,
câte-o mână de fân,
în ieslea cea putred de străină.
Să-mi curme foamea de tine.
Firimitură pentru un suflet înfometat,
rănit, fugărit, ce rătăcește bezmetic spre tine.
Aș putea eu uita pulsația inimii tale nobile,
ce nu cunoaște ipocrizia,
ce-alină dureri și doruri,
ce mângâie matern umilințe-ndurate?!
Aici,
am pus în speranță ciudate apariții.
Le-am așezat cu străduință, în stăruință
și-am învins sentimente opuse
ce mișelește mă târau în depresie cruntă.
N-au putut să mi te scoată din minte,
negăsind vreo fisură în inima
dăruită ție, demult, pe de-a-ntregul.
Aș putea eu uita credința ce-mi ține inima sus,
purificatorul crez ce mă ține-n picioare,
încrederea ancorată-n justiția divină
ce nu ocolește nicio rânduială și se-aplică
chiar și celor mai neînsemnate lucruri?!
Aș putea eu uita credința
ce-o să spulbere-ntr-o zi
jelirile-mi de lup ieșit după pradă
și tot ce mă ține departe de tine?!
poezie
de
Silvia Cuzum
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice