Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Micro cosmosul nostru
Ce să mai răpești
când
nu a mai rămas nimic asupra căruia deții controlul,
cui să îi mai furi privirea când
ochii noștri
s-au adaptat doar unul la lumina
celuilalt,
în jur
doar beznă,
o beznă lucidă și asumată,
am abandonat diapozitivele cu ură,
uite-mă, sunt reală,
nu știu să mă prefac,
mică și flămândă,
prin traficul derutant, mă pierd într-un
miraj tipic urban,
soarele răsare dintr-un furnal,
soarele se ridică din ceață și praf,
e toamnă și-i chill
în orășelul nostru,
ce ne apropie acum e ce
ne-a apropiat dintotdeauna,
felul în care fugim
de nociv, de felul lor criptat
de a încerca tot timpul
să rănească,
vino aici,
băiețel,
n-o să poată nimeni să ne despartă,
uneori aș vrea să știu să înjur
ca un bandit,
uneori aș vrea
să știu
să fac
câteva farmece.
poezie
de
Alexandra Negru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice