Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Undeva...
(lui Codiță Osiceanu)
Hotelul cu firma "La Wilhelm cel Mare"
Din medievalul oraș teuton,
Cu sfânta Maria deasupra intrării,
Scăldată-n lumină de opt lampadare,
Hotelul cu hall-ul ― perfect hexagon ―
Și geamuri rotunde și-albastre,
Prin care ―
De mână cu visele noastre ―
Pătrunde timidă tristețea-nserării
Pe mobile negre și triste de nuc,
Și vechi ilustrații, tăiate din Jugend ―
Sirene de Boecklin
Și satiri de Stuck ―
Hotelul în care purtat-am o vară
Cea mai plăcută și sfântă povară,
Citindu-i pe Heine și Nietzsche,
Traduși ―
Ca două viori sub același arcuș ―
În limba-nflorată
Și-n stilul sever ―
O limbă-mpletită din sfârcuri de bice
În care, pe vremuri, scrisese Voltaire,
Pe care-l citise și Heine, și Nietzsche...
Hotelul acesta ―
Citesc în jurnal ―
Azi este spital!
Spital ― gazda morții
Cu "Crucea Genevei"
Chiar deasupra porții.
Hotelul cu hall-ul perfect hexagon
Din medievalul oraș teuton,
Azi este refugiul defuncților vii,
Ce-și mângâie gheara de vultur crispată
Pe hainele lor cenușii ―
O "Cruce de fier"
Pătată de sânge pe front
Și spălată
Cu trei picături de eter...
Hotelul?
Aceeași eternă-ntrebare...
Spitalul?
Aceeași prevestire tristă...
Hotelul cu firma "La Wilhelm cel Mare"
Azi... nu mai există!
poezie celebră
de
Ion Minulescu
din
Flacăra, nr. 17, 6 februarie -1918
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice