Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sfârșit de vară
Se-ntunecă cerul a furtună,
iar norii șoptesc scântei îmbufnate.
I-atâta praf în aerul fierbinte,
incontestabil, nestatornicul vânt
iubește încă.
Frunze însetate,
libertatea o dansează în moarte.
Doar una-ngălbenită,
și de-așteptare zăpăcită
a luat-o-n sus, în căutarea ploii.
Naive turturele, de zbucium speriate
s-au zgribulit, inghesuind pe-o cracă.
Plopule, hai... ce atâta jale
doar nu e prima dată
când vara o să treacă!
Diamante-nghețate
grăbesc spre pământ în ropot de aplauze.
Soarele apatic, vulnerabil,
asistă inutil,
la simfonia sfârșitului de vară.
Și toate parcă spun:
atâta arșiță...
destul!
poezie
de
Cătălina Bontoi
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice