Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Biruință târzie
Am murit cu lumina aprinsă în gânduri,
mirosea stins aici, a aripi căzute și a biruință târzie,
nu mai aveam nimic de făcut până la sfârșitul lumilor,
eram toată planeta acolo,
avusese loc unirea țărânei cu sufletul,
după aproape o mie de ani de viață Adam murise,
Eva murise și ea!
Unii răsfoiau numărul special dedicat morții lui Isus,
Iudeea, locul unde pământul dăduse trei roade pe an
era prezentată aci drept potențială țintă de vacanță.
Eu mă apucasem să citesc telegramele pe care nu le primisem niciodată,
mă gândem că mi-ar plăcea să-mi întâlnesc îngerul păzitor,
să-i propun să mergem undeva unde se mănâncă bine și se bea,
să-l privesc cum își adulmecă în farfurie viciul lumesc
ca un câine când găsește o cioară otrăvită,
dar decât să moară de foame,
mai bine...
Să-l bat apoi pe umăr, să simt sub degete locul acela unde lumile se întâlnesc
iar nimicul aruncă în dreapta și în stânga spuma tuturor lucrurilor.
poezie
de
Camelia Buzatu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice