Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Așa-i femeia...
Așa-i femeia, tace și înghite,
Bătăi, umilințe sau vorbe prost rostite,
Se ferește de bârfă ca dracul de tămâie,
Alege iar călăul și palma ce-o "mângâie".
Așa-i femeia, îndură multe, știi?
Ar mânca și pietre pentru ai săi copii,
Se lasă jignită, și-n picioare călcată,
C-aceștia să aibă alăturea un tată.
Așa-i femeia, iartă, apoi zâmbește,
Printre vânătăi, pe toți îi păcălește,
Pare împlinită, își îngrijește casa,
Călăului, cu drag, îi pune zilnic masa.
Așa-i femeia, supusă și tăcută,
Sub jugul neputinței; victimă absolută,
Unde să se ducă? Și cine s-o mai ia,
Cu atâția prunci, flămânzi pe lângă ea?
Așa-i femeia, iisusă pe Golgota,
Are piroane-n suflet, și sângerândă-aorta,
Dar nimeni nu o crede, mai ales bărbatul.
Căci fiind urmașa Evei are în ea păcatul...
poezie
de
Andreea Văduva
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice