Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Oare e mai important dorul de trăiri intense, de emoții și prea plin de sentimente? Sau cel de persoane? De persoanele care provoacă astfel de emoții. Nu știu. Nu m-am gândit până acum la așa ceva. Dar înclin să cred că emoțiile în sine sunt cele care ne lipsesc, persoanele care le-au provocat de-a lungul timpului fiind diferite.
Dor de viață, de iubire, de fericire, de bucurie a ta sau a celor dragi, de hohote de râs, de emoții intense, de atingeri diafane, de mângâiere, de tandrețe, de dulcea oboseală după un țel împlinit, de libertate, - da trebuia să-l clasez mai pe primele locuri că e cu adevărat important - de plăcere, de satisfacție, de speranețe toate aceste doruri se întâlnesc în poemele din Boemia unui mort.
Dacă am uitat vreunul asta înseamnă că autorul nu l-a mai trăit de mult și e cazul să se ocupe de asta.
Scrisul îți cere, pe lângă darul înnăscut, multă trudă, puțină îndrăzneală, enormă exigență și nu de puține ori înțelepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri de a înghiți amarul propriei neputințe de a depăși limitele unor bariere nevăzute. Dar zidirea nu se înalță fără jertfă.
Boemia unui mort este fără îndoială o imagine profundă a autorului Cludiu Dumitrahe, care se afirmă năvalnic, surprinzând atâtea ipostaze ale trăirii noastre de zi cu zi - bucurii, tristeți, îndoieli și speranțe.
Cum primăvara, în Domnul se trezește descoperind Calea, Adevărul și Viața - regăsind puterea de a fi - autorul descoperă că scrisul îi face bine. Sufletul autorului vrea să rămână în libertatea unui izvor...
replică
din eseul
Recenzie pentru Boemia unui Mort de Claudiu Dumitrache
de
Rodica Elena Lupu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice