Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
O lăcustă
Mi-a umblat în păpădie
O goangă cu pălarie
Și cămașă stacojie.
Avea fuste și manta,
Tăiate din catifea
Și pieptar cu solzi de tiplă,
Căptușit c-un fel de sticlă.
Domnișoarei cu trei rochii-i
Lăcrimau rubine ochii,
Să te-ntreb pe dumneata,
Cum veniși în iarba mea?
Și de unde, domnișoară
De cristal și scorțișoară?
După pana ce te-a scris,
Vii și tu din somn și vis.
Căci vopseli asemeni nu-s
Decît colo tocmai sus.
Unde sînt într-adevar
Pensule de-a fir-a-par
Și zugravii de o șchioapă,
Meșteri scriitori cu apă,
Ce te-a suparat? Țînțarul,
Păpurișul, nenufarul?
Aș fi vrut să stea s-o prind,
A venit încoa sărind
Și-a plecat sărind într-alte,
Buruieni și mai înalte.
Și-aș fi vrut sa-mi stea întîi
Pe un vîrf și s-o mîngîi.
Mi-a lasat atîta mic:
Bumbii goi, de păpădie.
poezie celebră
de
Tudor Arghezi
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice