Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Opacitate
singurele vești care mai ajung aici
o dată pe săptămână
odată cu mașina de pâine
și cu strigătul păsării aruncând o privire
cât să facă o secundă lumină
fracțiunea aceea în care
ulița reapare din gol
cu merii ei cu cireșii... cu brusturii
înfășurând în frunzele lor rănile
ce uitaseră să mai doară
nici nu apucăm să ne recunoaștem!
ca o lepră pustietatea
încercuiește curțile noastre
de la un capăt la celălalt praful se așază
pudră mistificatoare a identității
ne îngrămădim... oboseala se suprapune
peste multele straturi de renunțări succesive
peste veșmintele crescânde din noi
făcându-ne opaci la sânge
la memoria iubirii
în această lume
de la sfârșitul cerului
unde doar gustul săptămânal al pâinii
mai amintește de Dumnezeu
poezie
de
Daniela Luminița Teleoacă
din
Iubire cu lămâie și sare
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice