Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Împrejurul lunii rotunde
mi-am pus hainele de duminică și
de dragoste, trupul să nu pățească nimic.
iubirea
în rezumatul ei biologic - splendidă încremenire a unui
zâmbet incert,
înlăuntrul ființei.
îi căutam casă, dintre cele mai trainice,
singura cu acoperișul
întreg, după ce minciunile s-au retras,
mi-am închis pumnul, să nu existe regrete
când cineva drag dispare, iar cei rămași aleg să uite,
galbenul agresiv și bolnăvicios din jurul lunii opuse,
infestate cu larve.
ne-am iubit cât alții în ani,
mă simțeam dintr-odată schimbat
după săgețile arzătoare din creier,
noaptea căpătase forma sărutului tău, fierbințeala trecerii sale.
până am adormit cu fruntea pe masă,
te-ai lungit lângă mine,
ferind mâinile să nu încurce
trezirea ființei.
în ceea ce te privește,
iubirea mă va urî pentru lipsa acestei victorii.
poezie
de
Dan Petruț Camui
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice