Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cetate în ruină
S-a deschis prăpastie adâncă,
Între vise ce ne-ngemănară,
Stau opreliști, stâncă lângă stâncă,
Șuieră un tren plecat din gară...
Două umbre triste, rătăcite,
Pe-un peron pustiu ca o cetate,
Azi, cu turnurile năruite,
Sub asalt de arătări ciudate...
Și pe zid, îngemănați cu tunul,
Încă mai trudesc oșteni apatici,
Or să piară, unul, câte unul,
Sub asaltul hoardei de sălbatici...
Pravilile ne-au ucis iubirea,
Ne sunt gândurile, azi, rebele,
Încă ne mai bântuie-amintirea,
Dar, ni-s drumurile paralele...
Nu mai știu cine-a rostit cuvântul,
Ce-a făcut, iubirea să dispară,
Sărutările și jurământul,
Și magia nopților de vară...
Ne mai întâlnim, arar, pe cale,
Amintiri ne răscolesc tiranic,
Eu privesc în urma ta, cu jale,
Tu zâmbești, privindu-mă șăgalnic...
Tot mai vin din când în când în gară,
Așteptând, în van, un tren să vină,
Este frig și-n suflet și afară,
Și mi-e inima, azi, o ruină...
poezie
de
Ion Duduveică
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice