Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poem unui înger numit Alexandra
Sunt consternat... Aud cum plânge-un înger
Și trupul crud și sufletul îi sânger...
E prizonier în gheara unui drac
Și caută în minte morții leac.
Sunt consternat... Un înger moare-n chinuri
În timp ce "marii" noștri țin festinuri
Și-o țară-l poartă-n rugi cu ochii triști...
Avem prea mulți călăi iar polițiști
Sunt prea puțini și-aceia dorm în zori
Visând că prind teribili infractori
Cu mâini crăpate și obraji la fel
Vânzând la colț un fir de pătrunjel.
Un înger moare... Unu-unu-doi...
Nebuni precum bureții după ploi
Răsar și ne ucid copii și mame...
Suntem actorii propriilor drame,
Bieți sclavi momiți c-o sticlă de ulei,
Un kil de zahăr și cincizeci de lei,
Popor în care opt din zece gem
Purtând pe umeri tragicul blestem
Al fricii prea adânc înfipte-n oase.
Destul! Minciunii nu mai stăm de,, șase".
Destul! Nu mai plătim tribut din îngeri...
La poarta cerului venim cu plângeri
Iar de găsi-vom porțile-ncuiate
Ne vom trezi și face-vom dreptate
Apoi pe-o stea pelerinaj vom face...
Ne iartă Alexandra... Dormi în pace!
poezie
de
Nicu Gavrilovici
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice