Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mușuroiul
Pe o miriște aridă,
printre vrejuri de dovleac,
într-o vară prea toridă,
lupta din greu un gândac
cu un bulgăraș excentric,
împingându-l cu tupeu...
După iz, după culoare,
era cred, un scarabeu.
Și-l rostogolea frenetic
cu-n sofisticat furcoi,
mergând cică înainte,
dar cu capul, înapoi.
Era prânzul, și acasă,
aștepta înfometat
tot neamul, să se înfrupte
din biluța de rahat.
Dar terenul nu e neted,
și sunt hoți la orice pas,
și avea de tras, nu glumă,
aproape un sfert de ceas...
Nici nu-și terminase gândul,
că și dădu de bucluc,
bâzâit și zarvă mare,
parcă era balamuc.
Nimerise-n mușuroiul
unor gândaci puturoși
ce mâncau rahat pe pâine,
și mai toți erau burtoși...
N-avea cum să ocolească,
și biluța mirosea,
ar fi luat-o el la fugă,
dar nu se-ndura de ea,
iar acasă, cum să meargă,
fără nici un dumicat!?
Ce s-o mai lungim, intrase
vrând-nevrând într-un rahat!
Se opri și se ascunse
după bulgărul rotund.
--Cine ești tu mă?, se-aude
o voce de bas, din fund.
--Și ce ai în butoiașul
ce-l rostogolești de zor,
că prinsei din zbor c-o nară
un stupefiant odor!?
Scarabeul înlemnise,
și trecea prin multe stări:
--Este prânzul, eu nu umblu
cu droguri sau cu țigări...
L-am găsit în sat, la unul
care n-avea nici closet,
și-am avut noroc, dulăul,
era din rasa basset.
Dar e natural, de țară,
și n-are E-uri de fel...
--Ia vino repede-ncoace,
ca să gust puțin din el.
--E-un deliciu... mi se pare
că v-ați cam emancipat.
Voi nu știți că doar aicea,
și dincolo, la palat,
se dospește, se mănâncă,
cel mai renumit rahat?
Lasă marfa, și întinde-o,
zi mersi că ai scăpat!
poezie
de
Ion Ene Meteleu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice