Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Spânzur luna...
Spânzur luna de tavanul argintat de albe stele,
Surâzându-mi din splendoarea unei nopți inamorate,
Eu, întinsă-i cânt sonate dintr-o harfă de nuiele,
Ea m-aplaudă surprinsă, în reprize repetate.
Strălucindă licărește și mă-mbie la visare,
Pe un pat de galbeni nuferi, într-o deltă cu egrete,
Ceara curge șiroindă din ea, dalba lumânare
Îmbrăcând în lucii raze aparențele discrete.
Cântă-n șoaptă fermecată de favoarea dezmierdării
Ca o lebădă pe ape ce plutește grațios,
Condamnată-nsingurării nu cedează întristării,
Cere s-o dezleg din ceruri, să ne-ncânte radios.
Abajurul spart de strigăt rupe sforile pedepsei
Și plonjează-n trambulina ce nu i-e deloc străină,
Dansatoare înfocată reanimă șarmul coapsei,
În romanticu-i balans... bolta-i plină de lumină.
poezie
de
Sibiana Mirela Antoche
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice