Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cuvintele înzăpezite
Cuvintele știi,
Au propria lor existență
Nimicite, ele nu pot fi
Cel mult pot fi,
Cum poetul ar spune,
criogenate,
prăfuite,
Îngălbenite de timp,
Înlănțuite,
În gând ferecate,
Înzăpezite,
De zăpada vieților noastre,
În eter și în om aruncate
Învolburate-n simțiri
Cântate în psalmi
Și-n cântece deocheate
Cuvintele sunt începutul lumii
Ele sunt anotimpurile noastre
Sunt mânuite de limba
ce nu e tractor
Foc sunt,
ca în ziua Cincizecimii,
Sunt Alpha și Omega,
Dumnezeul trăirilor noastre efemere
Cărămida, mortarul, mistria
Compasul și geometria
Sunt temelia
arhitecturii poemului.
Cuvintele înzăpezite
În timp vor rămâne ca stâncile
După ce, zăpada odată topită
va curge în râuri și destine
Adunate din munți
De cuvinte
Ce-au fost cândva troienite!
poezie
de
Daniela Achim Harabagiu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice